De ce nu ajunge pânzarul lui Ştefan cel Mare la Constanţa

În anul 2004, cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare, câțiva tineri din Galați au lansat ideea construirii și lansării la apă a unei corăbii, la scară reală, după modelul denumit în documentele istorice, “pânzar moldovenesc”. Documentele vremii consemnează că în 1475, corăbiile turceşti, ce se întorceau cu prada de la asediul Caffei, erau capturate de pânzarele lui Ştefan cel Mare din Chilia şi Cetatea Albă. Istoricul C.C. Giurăscu menţionează că în sec. al XV-lea flota Moldovei făcea transporturi de mărfuri pe Marea Neagră la Istanbul, treceau în Mediterana, prezenţa pânzarelor moldoveneşti fiind semnalată în insula Creta. Altă confirmare este firmanul din 9 iulie 1456 al sultanului Mahomed al II-lea, ce autoriza comerţul moldovenilor cu corăbiile lor la Istanbul.

Consiliul Județean Galați a alocat pentru acest proiect circa 300.000 de euro. Corabia a fost construită în numai patru luni de specialiști de la Institutul de Proiectări Navale Icepronav Galați, proiectul fiind inspirat de două machete expuse la Muzeul Marinei din Constanţa care, la rândul lor, erau realizate după imagini medievale şi urmând descrieri ale unor cronicari.

Pânzarul moldovenesc a fost lansat la apă pe 4 iulie 2004, când a fost chiar sfințit de IPF Daniel, în 2004 încă mitropolit al Moldovei, iar autorităţile locale anunţau că nava va fi utilizată pentru croaziere inclusiv pe Marea Neagră, pentru delegaţiile străine şi pentru evenimente speciale
Pânzarul avea un motor de 70 de cai putere, o instalaţie de navigaţie prin satelit, dar şi multe alte dispozitive electronice moderne.

Timp de câţiva ani, pânzarul a fost folosit la paradele navale prilejuite de Ziua Marinei, dar, din cauza unor defecţiuni la sistemul de propulsie, vasul a fost tractat de o şalupă a Căpităniei.

Ulterior, corabia a fost abandonată un an într-o hală a fostei fabrici de conserve de peşte ajungând într-un final pe o schelă aflată în zona de promenadă a falezei Dunării. La scurt timp, a fost lovită de o mașină de la salubritate care i-a făcut o gaură în bord. Nava a fost reparată de mântuială, apoi a fost trecută în patrimoniul Centrului Cultural “Dunărea de Jos”.

Centrul Cultural a încheiat la rândul ei un acord de cooperare cu Asociația „Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării” (IDDD), în vederea exploatării în comun a pânzarului, pentru o perioadă de zece ani. Asociaţia, condusă de Haralambie Beizadea, profesor la Academia Navală „Mircea cel Bătrân” din Constanţa, se obliga să asigure resurselor financiare legate de reparaţii, pază, autorizare şi alte cheltuieli necesare exploatării, toate estimate la peste 100.000 de euro. După șase ani de degradare continuă a navei, Centrul Cultural a trimis câteva adrese către IDDD, prin care se solicitau informații despre starea pânzarului iar apoi a dat în judecată asociaţia, soli­citând daune. Pe 28 martie, instanța Tribunalului Galați s-a pronunțat în do­sarul nr. 2769/121/2017, dispunând plata daunelor. „Instanța obligă pârâta la plata, către reclamant, a sumei de 58.100 euro în echivalent în lei la data plății cu titlu de prejudiciu”, se spune în sentința nr. 223/2019.

În acest moment nava este depozitată în incinta Șantierului Naval Damen din Galați, unde putrezeşte sub bătaia vântului și a ploii, fiind mutată de trei ori, pentru că încurca procesele de producție.

În urma semnalelor de alarmă trase, în ultimii ani, de presa locală din Galați, asupra navei de lemn a fost executată și o expertiză. Unul dintre specialiștii consultați, dr. ing. Dan Drăgan, a confirmat „un grad alarmant de deteriorare a navei, inclusiv lipsuri în echipamente și dotări”. Concluziile expertului arată că, în urma acestor distrugeri, prețul pânzarului a scăzut de la 300 000 de euro la 26600 de euro.

Raportul expertului Dan Drăgan avertiza acum doi ani că „în trei ani, se va produce dezmembrarea fizică a acestei epave, fără intervenția omului, numai datorită cauzelor naturale”.

În ultima instanţă, a fost trimisă către Ministerul Culturii o solicitare de a găsi o soluţie prin care nava să fie salvată, dar răspunsul întârzie să sosească. O altă solicitare, adresată Muzeului de Marină din Constanţa a fost de asemenea respinsă, muzeografii constănţeni refuzând chiar să o clasifice ca replică a unei nave medievale, pentru că nu seamănă nici pe departe cu descrierea pânzarului din cronicile vremii.

Please follow and like us:

Leave a Comment