Cum complotează Traian Băsescu şi Gheorghe Bosânceanu să pună mâna pe contractul corvetelor multirol

Scandalul privind achiziționarea celor patru corvete multirol căpătă noi dimensiuni după ce procedura de licitație a fost suspendată surprinzător de la Ministerul Apărării Naționale chiar o zi înainte de data (12 ianuarie 2019) la care urma să fie făcut anunțul oficial cu privire la câștigătorul licitației.

Recent, într-un interviu zile pentru „Defense România”, ministrul Apărării Naționale, Gabriel Leș, a amplificat scandalul lăsând să se înțeleagă că grupul francez Naval Group în asociere cu Șantierul Naval Constanța, controlat de omul de afaceri constănţean, Gheorghe Bosânceanu, ar fi câștigatorul licitației privind achiziționarea celor patru corvete multirole.
Trei giganți internaționali au depus oferte pentru corvetele respective, dar și pentru modernizarea celor două fregate din dotarea Forțelor Navale Române. Este vorba despre:

1. Naval Group, Franța – Șantierul Naval Constanța – 1,2 mld EUR

2. Damen Schelde Naval Shipbuilding BV, Olanda – 1,255 mld EUR

3. Fincantieri Spa, Italia – 1,344 mld EUR

Comisia de evaluare de la MApN a stabilit inițial că toți ofertanții îndeplinesc condițiile tehnice stipulate în caietul de sarcini. Criteriul de departajare a fost considerat prețul cel mai scăzut și astfel asocierea Naval Group, Franța – Șantierul Naval Constanța părea să fie castigătoarea licitației. Numai că, procedura de achiziție a corvetelor multifuncționale a fost suspendată de MApN, care a sesizat Parchetul Militar de pe langă Curtea Militară de Apel, invocând două motive de susupendare: primul este acela că există suspiciuni rezonabile că interesul național de securitate ar putea fi afectat, dacă procedura de achiziție continuă, iar cel de-al doilea motiv constă în faptul că Șantierul Naval Constanța, care s-a asociat în licitația corvetelor multirol cu Naval Group din Franța, a început un proces în care cere anularea licitației. Această licitație trebuia incheiată încă de anul trecut, însă a fost amânată de mai multe ori.

 

Dragnea truchează licitaţia pentru olandezi

 

La sfârşitul anului trecut, Liviu Dragnea a acuzat că în presa din Franţa au apărut articole referitoare la România, al căror scop ar fi acela de a „pune presiune pe Ministerul Apărării” pentru ca acesta să aloce unei companii franceze contractul pentru construirea corvetelor. Tot atunci, Traian Băsescu l-a acuzat pe Dragnea că truchează licitaţia pentru interesele olandezilor, când, de fapt, afacerea ar trebui să fie dată francezilor. Între timp, Naval Group, care se recomandă ca fiind lider european în construcția de nave militare, și Șantierul Naval Constanța anunțau că s-au asociat și că propun corvetele din clasa Gowind 2500 pentru dotarea Forţelor Navale Române.

Mai exista o problema, anume Centrul de Mentenanță stipulat în proiect ca fiind obligatoriu autohton. Dacă grupul olandez Damen, singurul deținător de șantier unde statul este majoritar, nu va câștiga licitația, obligația autohtonă nu poate fi aplicată. Din acest punct de vedere, Gheorghe Bosinceanu invocă faptul că şi asocierea lui deţine Şantierul Naval Constanta, care poate asigura mentenanţă, numai că statul roman nu are majoritate în SNC, ca urmare ar dori ca aceasta clauza să pice, motivând ca „autohton” poate fi si faptul ca „Șantierul Naval Constanța este unul dintre cele mai mari șantiere de construcții, reparații si conversii de nave din Europa, ocupând o suprafață de aproximativ 800.000 mp”, deşi şantierul are ca acționar principal pe Resource International SA, un off shore cu sediul în localitatatea Majuro, din Insulele, care deține 94,7986% din acțiuni. Președintele Consiliului de Administrația al SNC este Dumitrița Bosinceanu, soția omului de afaceri Gheorghe Bosânceanu.
În primul semestru din anul 2018, SNC a înregistrat o cifră de afaceri de 40,4 milioane lei. Toată suma a provenit din reprații de nave, niciun leu din construcția de nave noi.

Asupra grupului francez Naval planează suspiciuni de corupţie care vizează distribuirea unor comisioane către conducerea de stat a Malayesiei, într-o afacere legată de două submarine Scorpene. Mai grav este faptul că în urma acestei mite la nivel de stat a rezultat un omor, din câte investighează procurorii, victima fiind „înlăturată” pentru că și-a cerut partea sa din comision. Ancheta a ajuns să fie una internațională după ce un ziarist de la Liberation a făcut acuzații de omor deosebit de grav, cu conexiuni solide la Naval Group, devoalând acte de mare corupție. În august 2017, un consilier al fostului premier al Malayeziei, Najib Razak, a fost pus sub acuzare de autoritățile franceze în dosarul privind livrarea a două submarine Scorpene. Acuzatul, Razak Baginda, a negat orice legătură cu vreo acțiune de corupție în privință tranzacției între ministerul Apărării din Malayesia și firma Naval Group (fostă DCN Shipyard). În iunie 2002, guvernul Malayesiei semnează un contract de un miliard de euro cu firma Armaris (care între timp a devenit DCNS, iar mai apoi Naval) și șantierul spaniol Izar (acum denumit Navantia) pentru livrarea de două submarine performante SSK Scorpenes. Comisioanele în acest caz se ridică la suma de 114 de milioane de euro, după cum a dezvăluit presa și mai apoi și în rechizitoriul procurorilor. În anchetă apare și faptul că o femeie, translator în afacere pentru părți, Altantuya Shaariibuu, a fost răpită printr-o acțiune de tip mafiot și găsită mai apoi asasinată. Se pare că aceasta ar fi fost omorâtă, la ordinul lui Abdul Razak Baginda, după ce și-a cerut „partea” la unele comisioane, în valoare de 500.000 de euro. La fel de ciudat este că în acest caz de lungă durată, unul dintre avocații Naval Group, Olivier Metzner, se sinucide în condiții deosebit de suspecte în martie 2013.

 

Gheorghe Bosânceanu, depozitarul averii lui Băsescu

 

Gheorghe Bosânceanu este bănuit ca fiind „omul de faţadă” al lui Traian Băsescu, afacerea sa aparţinând în realitate fostului preşedinte al României. Banii i-a facut de cele mai multe ori din afaceri cu statul, extrem de profitabile pentru el si putin profitabile pentru stat. Calitatea sa de manager este una mai mult decat discutabila. Din momentul privatizării până în prezent, Șantierul Naval Constanța a raportat, în total, pierderi de peste 100 de milioane lei.

În 2002, o firmă înregistrată în această insula Marshall cumpăra unul dintre cele mai importante obiective industriale ale României: Șantierul Naval Constanța. Firma era controlată de un fost comandant de navă, care avea să devină și să rămână, prin această tranzacție, unul din cei mai bogați români: Gheorghe Bosânceanu, un sucevean de origine, stabilit în Constanța din 1975. În 2002, Bosinceanu era un membru PSD de frunte. Contractul de privatizare se semna pe 12 aprilie. A devenit astfel proprietarul a 744.000 de metri pătrați din Portul Constanța, la care s-au adăugat utilaje, hale, clădiri, docuri, chiar și o parte din Marea Neagră. Valoarea totală a tranzacției a fost de 17.420.000 USD, din care aproximativ 1.300.000 USD a reprezentat prețul ce urma a fi plătit pentru acțiunile rezultate din conversia în acțiuni a datoriilor societății către creditorii bugetari. Din datoriile totale de 62 milioane de dolari, cumpărătorul și-a asumat 42 milioane de dolari. Dar, surpriza a apărut cu puțin timp înainte de acest moment, când statul român a anunțat că este dispus să șteargă o parte din datoriile istorice. Actul normativ care vizează privatizarea SNC a apărut în Monitorul Oficial din 31 august 2002, în plină vacanță parlamentară.

 

O poveste de insucces

 

După privatizare, Resource International SA deținea 85,7712% din acțiuni, restul fiind împărțite între SIF Moldova, SIF Transilvania, AJOFM Constanța, Consiliul Local Constanța, AVAS, DGFP Constanța, SC Termoelectrica București, RAJA Constanța, APMP și alți acționari. O adunare destul de pestriță, la care s-a ajuns pentru că, după privatizare, SNC a început un proces de conversie a creditelor pe care le înregistra. Pe cale de consecință, a majorat capitalul social cu circa 75 miliarde lei vechi, operațiune însoțită de emiterea a trei milioane de acțiuni cu valoarea nominală de 25.000 de lei vechi. Așa au ajuns o parte din entitățile de mai sus, care aveau de recuperat bani de la SNC, să primească în schimb acțiuni. Interesant, Consiliul Local Constanța deținea 1,44% din acțiuni, adică un număr de 644.412, ceea ce înseamnă, la valoarea nominală de 25.000 de lei, peste 16,1 miliarde lei vechi. Evident, în loc de bani, consiliul local, în speță constănțenii, au primit acțiuni.

La bursă, în ianuarie 2004, acțiunile SNC erau cotate la 18.500 lei vechi. Adrian Năstase propune conversia în acțiuni a creanțelor bugetare, inclusiv a impozitelor, taxelor, contribuțiilor, fondurilor speciale și veniturilor bugetare, calculate până la data privatizării. Creanțele, cum spuneam, sunt transformate în acțiuni, TVA aferentă conversiilor se anulează, mandatarii renunță la orice litigii. Mai mult, Năstase propune ca „mandatarea APAPS de a prelua toate acțiunile astfel rezultate din conversii și de a le vinde investitorului la prețul de acțiune stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, semnat la data de 12 aprilie 2002, cu plata prețului în rate, prin act adițional la acest contract”. Prețul de vânzare este 1.600 de lei pe acțiune, mult sub cel nominal, de 25.000 de lei. O parte importantă a privatizării au fost datoriile societății. În anul 2003, bilanțul financiar-contabil al SNC evidenția datorii totale de 84.312.874 lei. În anul 2016, bilanțul indică datorii totale de 188.545.030 lei. Datoriile sunt mai mari decât cifra de afaceri realizată în anul 2016, respectiv 162.494.260 lei.

În 2011, Gheorghe Bosânceanu explica presei cum a facut bani: „Navrom a încercat atunci privatizarea navelor rămase – multe dintre ele erau deja imobilizate în porturile lumii, fie datorită faptului că necesitau reparaţii mult prea costisitoare, fie pentru că au fost arestate în urma datoriilor acumulate – şi a format cinci grupuri de marinari şi oameni din conducerea companiei care au preluat operarea a mai puţin de o sută de nave, cele care mai erau funcţionale.”
Liderul unuia din cele cinci grupuri a fost Gheorghe Bosinceanu, care a preluat opt vapoare. În anii 1994-1995 obține un credit de 32 de milioane de dolari de la defuncta Bancorex și de la Credit Agricole Lyonnais. Cu banii își pune la punct flota și devine un mic armator. Apoi, Bosânceanu și-a extins afacerile în domeniul turismului și în mass-media. A fost patronul echipei de fotbal FC Farul, ocazie cu care a fost de acord ca stadionul Gheorghe Hagi să-și schimbe denumirea, la sugestia microbiștilor. Interesant este că una din firmele sale a garantat un împrumut și a girat cu unul dintre jucători, George Curcă. Astazi, Gheorghe Bosânceanu nici nu mai locuiește în Constanța, domiciliul său oficial fiind în Cipru.

În anul 2012, președintele Traian Băsescu a conferit șantierului Ordinul „Meritul Industrial şi Comercial” în grad de Mare Ofiţer Şantierului Naval din Constanţa, „pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea economică şi creşterea prestigiului României în domeniul construcţiei, întreţinerii și exportului de nave”. De altfel, pe cei doi, Băsescu și Bosânceanu, îi leagă o relație mai veche de prietenie, dar și nava „Biruința”, folosita conform surselor militare la trafic de armament, pe vremea regimului comunist. Nava a fost construită în Şantierul Naval Constanţa, fiind finalizată în octombrie 1984. La 34 de ani, Traian Băsescu devenea comandantul său. „Biruința” a ajuns în proprietatea lui Gheorghe Bosânceanu, care i-a schimbat numele în Histria Crown, în anul 2001, şi a navigat sub pavilion străin.

Please follow and like us:

COMMENTS

  • Dochia ?i Traian de Gheorghe Asachi. Descarca aceasta pagina ca EPUB.Cand intinde a sa mana Ca s-o stranga-n bra? Traian, De-al ei zeu scutita zana Se preface-n bolovan.El petroasa ei icoana Nu-nceteaza a iubi, Pre ea pune -a sa coroana Nici se poate despar?i.

Leave a Comment