Stai în casă, se implementează Agenda 21!


Vi se pare că sunteţi pe punctul de a deveni prizonieri în propriile case, în propriile oraşe sau la locul de muncă ? Vi se pare că drepturile voastre, atâtea câte au fost, sunt pe cale să nu mai existe? Nu aveţi senzaţia că fiecare mişcare vă este atent monitorizată şi analizată, că fiecare cuvânt vă este ascultat şi interpretat, că sunteţi minţiţi în fiecare zi în numele statului de drept, democraţiei, libertăţii de expresie, devenite simple forme fără fond, că singurele libertăţi sunt doar cele care vi se permit ? Nu e o simplă senzaţie, e un plan.

Un plan în care este reglementat ceea ce veţi mânca, în ce casă veţi locui, ce fel de mijloc de transport veţi folosi, unde veţi munci, câţi copii veţi avea şi chiar ce educaţie vor primi aceştia. Nu este o carte de Orwell, este Agenda 21, un proiect de urbanizare forţată.

Încă de la crearea ei, în 1992, în cadrul Summit-ului Pământului, organizat de ONU la Rio de Janeiro, Agenda pentru secolul 21 a fost salutată de cei 178 de şefi de stat, 50 000 de delegaţi, diplomați și organizații non-guvernamentale, drept „model complet pentru reorganizarea societății umane”. La pagina 350, capitolul 40, documentul avertizează că reorganizarea va fi dictată prin politici clare care afectează fiecare aspect al vieții personale, folosind protecția mediului ca justificare pentru a crea emoţie și a determina cedarea în mod voluntar a libertăților individuale.

 

Agenda 21 propune un sistem global de monitorizare, supraveghere şi refacere a oceanelor, lacurilor, râurilor, vietii acvatice, ţărmurilor, pădurilor, junglelor, păşunilor, terenurilor agricole, munţilor, deşertului şi chiar a atmosferei. S-au imaginat planuri pentru oraşe, sate şi zone rurale. A fost proiectată o schemă globală pentru sănătate, educaţie, hrană, agricultură, muncă, producţie şi consum, pe scurt, pentru orice. Nu există practic nimic pe Pământ care să nu intre sub incidenţa vreunui articol al Agendei 21.

 

În 1987, vicepreşedintele Partidului Internaţional Socialist, Harlem Brundtland, a redactat un raport pentru ONU, intitulat „Viitorul nostru comun”, în care sugera că mediul poate fi folosit ca mijloc pentru controlul populaţiei şi instituirea unui guvern mondial. În raport a apărut pentru prima dată sintagma de „dezvoltare durabilă”.

 

Obiectivele aşa numitei dezvoltări durabile constau în politici de integrare socială, economică şi de mediu, pentru reducerea consumului, echitate socială şi conservarea şi refacerea biodiversităţii. Susţinătorii acestor politici insistă că fiecare decizie luată în societate să se bazeze pe impactul asupra mediului, concentrându-se pe trei componente: educaţia globală, folosirea în comun a terenurilor şi controlul şi reducerea populaţiei.

 

În prezentarea planului, președintele summit-ului, Maurice Strong, a declarat că „stilurile de viață actuale și modelele de consum ale clasei de mijloc – care implică aportul de carne, utilizarea de combustibili fosili, aparate de aer condiționat și locuințe mari- nu sunt durabile si deci trebuie inlocuite”.

 

În completare, David Brower, de la Sierra Club, una dintre ONG-urile prezente, a adăugat: „Copilul ar trebui să fie o crimă pedepsibilă împotriva societății, cu excepția cazului în care părinții dețin o licență guvernamentală”. Conducătorii grupurilor de mediu au susținut că Pământul ar putea sprijini doar un miliard de oameni, determinându-l pe dr. Jacques Cousteau să declare cinic : „Pentru a stabiliza populația mondială, trebuie să eliminăm 350 000 oameni pe zi”.

 

 

Pentru a obține un astfel de control global, este necesară suspendarea suveranității naționale și a națiunilor independente. Eliminarea frontierelor naționale a dus la fenomenul de „migraţie naturală” a popoarelor, al cărui efect Europa îl resimte puternic. Comisia ONU pentru guvernanță globală a evidențiat clar obiectivul controlului global afirmând: „Conceptul de suveranitate națională este un principiu care va genera doar încetinire și reticență fata de noile imperative ale cooperării mondiale de mediu. ”

Principalul mijloc de presiune al Agendei este amenințarea Armageddonului de mediu, manifestată în special prin acuzația de încălzire globală creată de om, devenită ulterior „schimbări climatice”. Timothy Wirth, președintele Fundației ONU, a spus: „Trebuie să rezolvăm această problemă. Chiar dacă teoria încălzirii globale este greșită, vom face ceea ce trebuie în privinţa politicii economice și de mediu. ”

 

În umbra cuvintelor mari şi generoase, Agenda 21 vizează desfiinţarea proprietăţii private, a locuinţelor unipersonale, a proprietăţii asupra automobilelor, a mobilităţii persoanelor şi a fermelor personale.

Intenţia generală este diminuarea libertăţilor individuale, făcînd ca populaţia să devină mai dependentă de infrastructura oraşului.

 

Se urmăreşte astfel:

-Eliminarea utilizării publice a terenurilor din zonele rurale şi erodarea dreptului de proprietate asupra terenurilor din mediul rural

-Dezvoltarea unor clădiri de apartamente cu multiple întrebuinţări, clădiri în care primul etaj este rezervat pentru firmele la care vor lucra chiriaşii de la etajele superioare, în acest fel încurajând locatarii să rămână mai tot timpul aproape de casă.

-Lipsa intenţionată a accesului facil la drumuri rapide în marile oraşe, ceea ce va asigura faptul că locatarii nu se vor aventura niciodată prea departe de cartierul în care locuiesc.

-Construirea unor sisteme costisitoare şi ineficiente de transport public  în marile oraşe, în timp ce se va reduce sau chiar se va interzice utilizarea formelor private de transport cum ar fi maşinile.

-Implementarea accelerată a drumurilor cu taxă, îndeosebi a acelora care să descurajeze conducerea unui automobil prin creşterea preţurilor în situaţiile în care călătoreşti singur sau în zonele foarte aglomerate.

-Utilităţile monitorizate de „contoare inteligente” care să poată fi citite şi chiar oprite de la distanţă de furnizorii publici de utilităţi.

 

Alte proiecte adoptate în cadrul Agendei sunt: Dezvoltare Inteligentă, prin programele Smart, Wildland Project, programe de resălbăticire a zonelor afectate de prezenţa umană, Resilient Cities, transformarea oraşelor în spaţii din care oamenii să nu îşi mai dorească să iasă, Regional Visoning Projects, STAR Sustainable Communities şi alte iniţiative” verzi” care pun în relaţii de rivalitate omul şi natura.
Toate aceste proiecte se vor realiza prin parteneriate publice private.

 

În 1992, imediat după prezenţa sa la Summit-ul Pământului, congresmenul Nancy Pelosi a introdus o rezoluție de sprijin pentru plan în Congres. În 1995, Bill Clinton a semnat Ordinul Executiv nr. 12852 prin care a creat un Consiliu Prezidential pentru Dezvoltare Durabilă, iar în anul 2011, Barack Obama a semnat şi el un Ordin Executiv, 13575, prin care a înfiinţat Consiliul Rural al Casei Albe, pentru dezvoltarea zonelor rurale. Prin aceste ordine, s-a vrut ocolirea trecerii prin Congresul american a proiectelor Agendei 21 si a prezentării acestora dezbaterii publice.

 

Proiectele Agendei 21 sunt implementate de ICLEI (Consiliul International pentru Initiativa Locala de Mediu), un organism al ONU, la care au aderat deja 1750 de comunităţi din 84 de ţări. ICLEI a fost creată special pentru a evita guvernele naţionale, relaţionând direct cu administraţiile locale, cărora le furnizează, contra cost, planuri, software şi instruire specifică. În 1997, Fundaţia pentru o Societate Deschisă, care apartine miliardarului George Soroş, a sponsorizat cu 2 147 415 dolari demersurile ICLEI de a crea comunităţi sustenabile. Politicile ICLEI sunt duse la îndeplinire de diferite organizaţii nonguvernamentale, cele mai cunoscute fiind Nature Conservancy, World Wildlife Fund, American Planning Association sau Sierra Club.

Conform unor studii, în timp ce consiliile locale au pierdut în ultimii ani peste 10% din puterea executivă, cea a organizaţiilor nonguvernamentale a crescut cu 300 %.

Alte organizaţii de susţinere a planurilor Agendei 21 sunt trei grupuri radicale, fiecare având legături directe cu George Soros. Mișcarea răsăritului – formată din tineri care încearcă să facă din schimbarea climatică o prioritate majoră, Democrații pentru Justiție – care recrutează candidați progresiști ​​și Noul Consens – organizat pentru a schimba modul în care ne gândim la problemele sociale, economice şi de mediu.

De-a lungul anilor, de la introducerea Agendei 21 în 1992, Organizația Națiunilor Unite a creat mai multe actualizări ale documentelor originale. În anul 2000, ONU a organizat Summitul Mileniului, lansând Proiectul Mileniului, care conține opt obiective pentru sustenabilitatea globală, care urma să fie atinsă în 2015. Apoi, atunci când aceste obiective nu au fost atinse, ONU a organizat un alt summit în New York în septembrie 2015, de data aceasta conținând 17 obiective care trebuie atinse în anul 2030. Acest document a devenit cunoscut sub numele de Agenda 2030, conținând exact aceleași obiective ca cele descrise în Agenda 21 și în Proiectul Mileniului.

Please follow and like us:

Leave a Comment