România nu e doar groapă de gunoi ci și poligon de încercare. Cazul Băbeni, SRI și portul Constanța

 

 

Joia trecută, pe 17 noiembrie, puțin după prânz, o explozie de propoții zguduia liniștea celor peste 8000 de locuitori din orașul Băbeni, din județul Vâlcea. Localnicii sunt obișnuiți cu astfel de zgomote pentru că, de trei decenii, aici este Uzina Mecanică Băbeni. Fosta unitate de producție militară a fost privatizată în 2006, dar și-a păstrat profilul de dezamorsare bombe și mine.

Deflagrația s-a petrecut în timpul unei operațiuni de dezamorsare a muniției când explozia unei mine antipersonal a ucis trei bărbați și o femeie. Alți trei oameni au fost grav răniți.

Procurorii au deschis o anchetă penală pentru a afla ce anume i-a ucis pe oameni. După primele zile, concluziile preliminarii ar fi că responsabili de tragedie ar putea fi atât administratorii firmei, cât și cele patru persoane care manevrau mina ca s-o dezamorseze.

„Societatea pare să nu aibă toate dotările necesare manevrării unor astfel de mine și mai ales să le dezamorseze într-un program constant de muncă. Victimele, deși au primit instrucție verbale să dezamorseze mina, nu aveau pregătirea necesară pentru a realiza o astfel de operațiune delicată. Acestea sunt nereguli operaționale, nu înseamnă că este automat și o culpă penală. Procurorul de caz va decide acest lucru”, ne-a declarat o sursa din anchetă.

„În primul rând că în camera unde s-a întâmplat explozia nu avea voie să intre mai mult de o persoană și erau patru. Cele patru persoane decedate”, confirmă neregulile Sebastian Fîrtat, prefectul de Vâlcea

Uzina Mecanică avea un lot de mine antipersonal pe care trebuia să le dezamorseze până la finalul anului. Din diverse motive, operațiunile erau întârziare așa că minele erau manevrate de două echipe. Una era condusă de expertul uzinei în astfel de dezmembrări, a doua echipă de un ucenic al acestuia. Acesta din urmă nu avea pregătirea teoretică a expertului, dar participase și chiar a condus zeci de dezamorsări de bombe.

Astfel de mine se dezamorsează în camere speciale. Mai întâi se scoate carcasa minei (carcasa care poate fi din lemn, plastic sau metal). După ce scoate carcasa, explozibilul se introduce într-un dispozitiv special, un fel de „seif”, unde acesta este detonat controlat și fără a pune în pericol viața cuiva.

În cameră erau patru persoane pentru că ucenicul ceruse ajutorul a trei colegi. Cei patru încercau să scoată carcasa minei, pentru a introduce explozibilul în dispozitivul special de detonare.

Explozia s-ar fi petrecut după ce au scos carcasa minei și încercau introducerea explozibilul în dispozitivul special.

Pentru că acest dispozitiv nu era închis, puterea exploziei minei a afectat și camera specială, dar și două încăperi din jur unde se aflau alte patru persoane. Trei dintre acestea au fost rănite grav, una a avut răni superficiale.

În 2019, la Uzina Mecanică din Băbeni și-a pierdut viață un alt angajat tot în urma unei explozii necontrolate. Ancheta de după incident nu a găsit niciun vinovat, dar administratorilor firmei li s-a făcut recomandări pentru a îmbunătăți securitatea la locul de muncă.

Uzina de la Băbeni: de la stat, la un fost ofițer SRI

Uzina Mecanică Băbeni SA a activat încă din anul 1981 în cadrul Centralei Industriale pentru Echipamente Speciale București și a funcționat, după Revoluție, ca sucursală a RATMIL București și, apoi, din 2001, a Companiei Naționale Romarm București. Romarm este o societatea care se ocupă cu dotarea Armatei Române, dar este în subordinea Ministerului Economiei.

Până în 1989 și în primul deceniu de după Revoluție, la Băbeni se realizau explozibili și se dezamorsau bombe și mine.

După 2003, Uzinei Mecanice Băbeni a început procedura de privatizare, pe motiv că avea datorii de peste două milioane de dolari la bugetul de stat. Uzina trece în proprietate privată în 2006, după ce mare parte din datorii sunt șterse tot de stat.

Energotech SA achiziționează Uzina Mecanică Băbeni. Până la acel moment, Energotech lucra cu centrala nucleară de la Cernavodă, asigurând produse și servicii necesare unității. Compania era deținută, ca și acum, de familia Cojocaru: Florian Cojocaru, Mihai Tudor Cojocaru și Cristian Radu Cojocaru. Cei trei sunt administratorii Energotech SA. Mihai Tudor Cojocaru, conform unui CV al acestuia, a fost ofițer SRI până în momentul înființării afacerii Energotech.

Conform datelor financiare depuse la Ministerul de Finanțe, firma a avut anul trecut o cifră de afaceri de peste 61 de milioane de lei (un profit de patru milioane de lei) și 73 de angajați.

Mare parte din contracte provin din comenzi de la Nuclearelectrica Cernavodă și din comenzi din străinătate pentru dezamorsarea de mine.

La Băbeni, sunt detonate controlat mine din India, Mexic, Croația, Belgia, Germania, Austria, Polonia, așa cum reiese din datele obținute de la autoritățile care se ocupă de autorizarea activităților de import.

Mare parte din aceste mine sunt aduse în Portul Constanța Sud, după care iau drumul Băbeniului.

Băbeniul este considerat variantă ieftină unde, în special statele mici și medii, trimit mine antipersonal. Între 5.000 și 50.000 de euro poate costa dezamorsarea unui dispozitiv, prețul depinde de modul în care a fost asamblată și de puterea acesteia.

Băbeniul a devenit un centru mondial al dezamorsării bombelor, în special după 2000, atunci când Ministerul Economiei a privatizat societatea.

 

După 1997 de mare parte din statele lumii – 163 până în acest moment – adoptă Tratatul de la Ottawa, Canada, prin care este interzisă fabricarea și utilizarea minelor antipersonal.

România a semnat din 1997 acest tratat, dar de-abia în anul 2000 a ratificat în legislația autohtonă.

În 2004, România a raportat că a finalizat distrugerea tuturor stocurilor de mine antipersonal, în total, 1.075.074 de mine.

Landmine Monitor identifica, în urmă cu trei ani, 11 state producătoare de mine antipersonal: China, Cuba, India, Iran, Myanmar, Coreea de Nord, Pakistan, Rusia, Singapore, Coreea de Sud și Vietnam. Majoritatea acestor țări nu produc în mod activ mine, dar își rezervă dreptul de a face acest lucru în viitor. Cele mai probabile să producă în mod activ sunt India, Myanmar, Pakistan și Coreea de Sud.

Din punct de vedere istoric, cel puțin 34 de state au dezvoltat sau produs peste 200 de tipuri de muniții cu dispersie, printre acestea fiind și România.

Please follow and like us:

COMMENTS

Leave a Comment