Termenul de haiduc vine din maghiarul „hajdúk“ şi înseamnă „hăitaş”. Cu câteva secole în urmă, haiducii erau oamenii care transportau cirezile de vite din Europa de Est spre oraşele Europei Centrale. Când aceştia nu se ocupau cu comerţul cu vite, deveneau mercenari şi-şi serveau propriile interese. Principii Transilvaniei s-au folosit de ei în luptele lor pentru putere. Spre exemplu, principele Ştefan Bocskai a reuşit cu ajutorul haiducilor – mercenari să-l detroneze pe regele Ungariei de atunci, habsburgul Rudolf al II-lea. Autorităţile austriece din secolul XVIII-lea au avut mult de furcă cu aceşti indivizi care jefuiau şi ucideau la drumul mare. Haiducii au ajuns să fie consideraţi eroi de abia în ideologia comunistă din România.
Unul dintre cei mai cunoscuţi haiduci a fost Pintea Grigore Viteazul (1670-1703). Pintea este perceput ca un personaj eminamente pozitiv, un ocrotitor şi împărţitor de dreptate al săracilor şi a celor slabi, în detrimentul bogătaşilor şi al autorităţilor vremii, în unele cazuri fiind chiar supranumit “cel Sfânt”.
Conform datelor existente, Pintea Grigore, fiul lui Cupşa Pintea şi al Mălinei născută Costan, s-a născut pe 25 februarie 1770 în satul lăpuşean Măgoaja ( Hollómezõ), aflat azi în judeţul Cluj, pe graniţa sudică a actualului judeţ Maramureş. La 6 mai 1689, Gregor Pintye de Hollómezõ primeşte blazon de la Mihály Apafi I, principele Transilvaniei.
Următoarele acte în care acesta apare datează din anii 1693 şi 1694 – ultimul document emis de oraşul Baia Sprie prezentându-l pe Pintea ca pe un haiduc care bântuia prin împrejurimile aşezării.
Apoi încep marile lovituri.
Apoi încep marile lovituri.
Într-o scrisoare datată la Turda la 16 septembrie 1695 a cancelarului Nicolae Bethlen adresată judelui oraşului Baia Mare, aflăm că mai mulţi negustori „greci”, denumire generică a epocii pentru cei din Ţara Românească şi Balcani, însoţiţi de soldaţi ardeleni au fost atacaţi şi jefuiţi în Munţii Maramureşului de circa 35 de hoţi, dintre care 5 au căzut în luptă alţii fiind doar răniţi. Bethlen ordonă judelui să-l informeze dacă spiţerii din Baia Mare au vindecat vreun haiduc din cei răniţi şi să cerceteze din ce localitate sunt. Este vorba despre oamenii lui Pintea, în primul atac major pe care-l menţionează actele vremii.
Pe 14 august 1697 aflăm că haiducii acestuia au fost sprijiniţi de locuitorii satelor Crăceşti şi Hoteni, în timp ce se retrăgeau spre Lăpuş.
În şedinţa comitatensă ţinută la Sighet pe 6 mai 1698, comitele Cămării – Frater Georg şi pretorul Kaszon Istvan se plâng, declinându-şi orice răspundere, pentru distrugerile provocate de haiduci, cerând să se ia măsuri în vederea nimicirii acestora. În iunie 1698 negustorii Ambrus şi Stephan Koszegyi sunt opriţi şi jefuiţi lângă Baia Mare, bunurile lor fiind date de Pintea săracilor, singura menţiune de acest fel prinsă în documente.
Cel mai sângeros jaf comis de acesta are loc în iulie a aceluiaşi an. Iată actul doveditor, adresat de judele Băii Sprii omologului său din Baia Mare la 21 iulie 1698:
«Acum a sosit cu multă grabă din Maramureş scrisoarea pretorului Jura Jonas care ne înştiinţează că tâlharii au atacat castelul Rona de la marginea Poloniei (azi Coştiui, n.red.), unde au decapitat 250 de oameni şi au încărcat bunuri şi comori, povară a 150 de cai, ajungând la poalele munţilor maramureşeni, peste care au şi trecut şi acum sunt în munţii Budeştiului. Maramureşenii sunt în urmele lor şi vă roagă ca şi din partea dumneavoastră să-i întâmpine oameni înarmaţi, poate Dumnezeu ne ajută să-i prindem.»
În şedinţa comitatensă ţinută la Sighet pe 6 mai 1698, comitele Cămării – Frater Georg şi pretorul Kaszon Istvan se plâng, declinându-şi orice răspundere, pentru distrugerile provocate de haiduci, cerând să se ia măsuri în vederea nimicirii acestora. În iunie 1698 negustorii Ambrus şi Stephan Koszegyi sunt opriţi şi jefuiţi lângă Baia Mare, bunurile lor fiind date de Pintea săracilor, singura menţiune de acest fel prinsă în documente.
Cel mai sângeros jaf comis de acesta are loc în iulie a aceluiaşi an. Iată actul doveditor, adresat de judele Băii Sprii omologului său din Baia Mare la 21 iulie 1698:
«Acum a sosit cu multă grabă din Maramureş scrisoarea pretorului Jura Jonas care ne înştiinţează că tâlharii au atacat castelul Rona de la marginea Poloniei (azi Coştiui, n.red.), unde au decapitat 250 de oameni şi au încărcat bunuri şi comori, povară a 150 de cai, ajungând la poalele munţilor maramureşeni, peste care au şi trecut şi acum sunt în munţii Budeştiului. Maramureşenii sunt în urmele lor şi vă roagă ca şi din partea dumneavoastră să-i întâmpine oameni înarmaţi, poate Dumnezeu ne ajută să-i prindem.»
Din scrisoare rezultă că locuitorii din Coştiui au fost crunt loviţi, probabil fiind ucise şi femei şi copii (la acea vreme aşezarea era mică, din vreme ce la 1625 acolo erau recenzaţi doar 360 oameni). Este vorba în principal despre mineri săraci, care erau obligaţi de statutul lor să apere ocnele în caz de atac şi care au plătit cu viaţa pentru aceasta.
În legătură cu acelaşi sângeros eveniment mai aflăm că la 27 iulie 1698, locuitorul Ion Timoftei din Sârbi îşi opreşte concetăţenii care voiau să-i urmărească pe haiducii ce omorâseră 250 oameni la Coştiui astfel că aceştia scapă, trecând peste munţi. Ca urmare, la 6 august Comitatul Maramureş îi aplică lui Timoftei uriaşa amendă de 200 de florini. La 17 iunie 1699 Consiliul de război din Viena şi Guberniul Transilvaniei cer comitatului Satu Mare să ia măsuri, întrucât pe teritoriul dintre Baia Mare, Maramureş şi Bistriţa s-ar fi înmulţit peste măsură acţiunile de tâlhărie şi hoţie.
Următorul jaf este cel mai mare din istoria de brigand a lui Pintea, ajungând să aibă ecouri internaţionale şi care duce la jefuirea unei averi egală cu aproape întreg impozitul Transilvaniei!
În iulie 1699, în hotarul satului Hordou (azi Coşbuc), pe drumul dintre Sighet şi Bistriţa, un grup de negustori de-a lui Constantin Brâncoveanu, sunt atacaţi şi jefuiţi de ceata lui Pintea aliată cu o ceată de tâlhari maghiari.
Desfăşurat în dimineaţa zilei de 10 iulie 1699, după o noapte de somn a haiducilor de rând şi de sfătuire a căpeteniilor într-o casă din Bichigiu, el s-a asemănat mai mult cu o confruntare militară în miniatură, soldată cu victime omeneşti. Ar pleda pentru acest caracter numărul mare al participanţilor, aproximativ 120-130, dintre care vreo 30-45 unguri, înzestrarea lor cu arme, în primul rând de foc, procurarea pentru căratul prăzii a circa 60-70 de cai, folosirea în luptă de steaguri şi de trâmbiţaşi după toate regulile artei militare.
Cu acest prilej atacatorii au avut de înfruntat atât forţa slujitorilor angajaţi de negustori, cât şi a unor efective ale armatei apărută la scurt timp după săvârşirea atacului, primejduind însuşirea şi împărţirea prăzii între răufăcători.
În iulie 1699, în hotarul satului Hordou (azi Coşbuc), pe drumul dintre Sighet şi Bistriţa, un grup de negustori de-a lui Constantin Brâncoveanu, sunt atacaţi şi jefuiţi de ceata lui Pintea aliată cu o ceată de tâlhari maghiari.
Desfăşurat în dimineaţa zilei de 10 iulie 1699, după o noapte de somn a haiducilor de rând şi de sfătuire a căpeteniilor într-o casă din Bichigiu, el s-a asemănat mai mult cu o confruntare militară în miniatură, soldată cu victime omeneşti. Ar pleda pentru acest caracter numărul mare al participanţilor, aproximativ 120-130, dintre care vreo 30-45 unguri, înzestrarea lor cu arme, în primul rând de foc, procurarea pentru căratul prăzii a circa 60-70 de cai, folosirea în luptă de steaguri şi de trâmbiţaşi după toate regulile artei militare.
Cu acest prilej atacatorii au avut de înfruntat atât forţa slujitorilor angajaţi de negustori, cât şi a unor efective ale armatei apărută la scurt timp după săvârşirea atacului, primejduind însuşirea şi împărţirea prăzii între răufăcători.
În legătură cu desfăşurarea atacului, ştim că tâlharii au acţionat pedestru, cu excepţia a şase căpetenii călări, dintre care actele nominalizează doar patru, anume pe Pintea, care-l avea ca slujitor personal pe un anume Vasco, care îi purta mantaua şi avea grija calului, Lupu Ravasz – locţiitorul acestuia, un oarecare Simion din districtul Lăpuş şi Gheorghe Tott din Seghedin.
Convoiul negustoresc a făcut acolo popasul planificat încă de la Sighet şi de care haiducii au fost informaţi de Maté Deak, fratele tricesimatorului (inspectorului fiscal) de aici, şi de doi „ruteni” care i-au spionat pe negustori. Între localităţile Groşi şi Larga are loc împărţirea prăzii între cele două grupări de tâlhari care se despart. Prada este în parte ascunsă sau vândută între participanţi la licitaţie. Dintre bunurile jefuite se menţionează săbii-unele cu mâner de argint, puşti, pistoale, piei de jder, argintărie, postavuri, ceasuri de argint, haine cu fireturi de aur, un pocal de aur bătut în pietre scumpe, bani etc.
Convoiul negustoresc a făcut acolo popasul planificat încă de la Sighet şi de care haiducii au fost informaţi de Maté Deak, fratele tricesimatorului (inspectorului fiscal) de aici, şi de doi „ruteni” care i-au spionat pe negustori. Între localităţile Groşi şi Larga are loc împărţirea prăzii între cele două grupări de tâlhari care se despart. Prada este în parte ascunsă sau vândută între participanţi la licitaţie. Dintre bunurile jefuite se menţionează săbii-unele cu mâner de argint, puşti, pistoale, piei de jder, argintărie, postavuri, ceasuri de argint, haine cu fireturi de aur, un pocal de aur bătut în pietre scumpe, bani etc.
Negustorii păgubiţi s-au adresat stăpânului lor, domnitorul Constantin Brâncoveanu, plângându-se de hoţi şi solicitând ajutor pe lângă autorităţile transilvănene. La plângerea acestora, domnul Ţării Româneşti, aflat la Târgovişte, îşi trimite la Sibiu pe omul său de încredere- ceauşul David Corbea, solicitându-se nu numai prinderea şi pedepsirea răufăcătorilor, cât mai ales, despăgubirea integrală a supuşilor săi păgubiţi, bunurile jefuite fiind estimate de Guberniul ţării la uriaşa sumă de peste 80.000 de florini, în condiţiile în care impozitul anual al Transilvaniei era de 112.500 florini.
Datorită scandalului internaţional autorităţile transilvănene, prin comandantul general Rabutin, guvernatorul Gheorghe Bánffi şi tezaurarul Ştefan Apor iau măsuri drastice. La începutul anului 1700 sunt prinşi opt haiduci, care după anchete şi torturi sunt executaţi. Au loc anchete şi procese la Satu Mare şi Baia Mare, între februarie 1700 şi iulie 1701, la care sunt audiaţi, de bună voie şi sub tortură, 95 de martori.
Datorită scandalului internaţional autorităţile transilvănene, prin comandantul general Rabutin, guvernatorul Gheorghe Bánffi şi tezaurarul Ştefan Apor iau măsuri drastice. La începutul anului 1700 sunt prinşi opt haiduci, care după anchete şi torturi sunt executaţi. Au loc anchete şi procese la Satu Mare şi Baia Mare, între februarie 1700 şi iulie 1701, la care sunt audiaţi, de bună voie şi sub tortură, 95 de martori.
În timpul anchetei ies iveală informaţii importante : tăinuitorii bunurilor jefuite au fost persoane de toate neamurile şi de toate ocupaţiile: români, unguri, evrei, preoţi, juzi ai satelor, orăşeni, ţărani etc. O parte din lucrurile de preţ au fost date ca şi daruri comandantului Löwenburg, altor slujbaşi, ca şi unor militari habsburgici pentru servicii şi bunăvoinţe faţă de tâlhari.
Însuşi Pintea şi o parte a corifeilor săi au fost înrolaţi în mai multe ierni, sub nume false, în sânul unităţilor militare şi de haiduci imperiali din Partium.
Însuşi Pintea şi o parte a corifeilor săi au fost înrolaţi în mai multe ierni, sub nume false, în sânul unităţilor militare şi de haiduci imperiali din Partium.
Din anchete rezultă şi profunda nedreptate care domnea în sânul cetei de haiduci. Astfel haiducii capturaţi Nicolae Baba, Toma Fodor, Iosif Nicoară, Costin Pap, Samuil Pusztai şi Ladislau Magdan declară că au fost nedreptăţiţi la împărţeală, primind mult mai puţin ca alţii, că au fost înşelaţi de mai marii lor, că nu au putut lua parte la decizii etc. Cât despre ajutorarea celor oropsiţi prin intermediul comorilor jefuite, nici unul dintre martori nu menţionează vreun cuvânt.
Ulterior atacului, la 15 august 1699, oamenii lui Pintea intră în grădina lui Kerekes Ferencz din Baia Mare, înspăimântînd oraşul.
Însă, laţul se strângea…Căpitanul cetăţii Satu Mare, colonelul Friedrich von Löwenburg, se ocupă personal cu prinderea şi persecutarea haiducilor. La 2 ianuarie 1700 Pintea este prins şi închis de Löwenburg în cetatea Satu Mare, unde se afla încă în februarie, când este eliberat sub jurământ şi chezăşie în vederea predării bunurilor jefuite de la negustori.
Acesta însă în loc să-şi ţină jurământul, atacă în aceeaşi lună, împreună cu 50 de haiduci, convoiul a doi negustori sătmăreni lângă Cicârlău, luându-le lucrurile pe care le duc la Crăceşti.
Însă, laţul se strângea…Căpitanul cetăţii Satu Mare, colonelul Friedrich von Löwenburg, se ocupă personal cu prinderea şi persecutarea haiducilor. La 2 ianuarie 1700 Pintea este prins şi închis de Löwenburg în cetatea Satu Mare, unde se afla încă în februarie, când este eliberat sub jurământ şi chezăşie în vederea predării bunurilor jefuite de la negustori.
Acesta însă în loc să-şi ţină jurământul, atacă în aceeaşi lună, împreună cu 50 de haiduci, convoiul a doi negustori sătmăreni lângă Cicârlău, luându-le lucrurile pe care le duc la Crăceşti.
Apoi, autorităţile încheie o nouă înţelegere cu el, oferindu-i o sumă regulată de bani pentru a fi lăsaţi în pace. Astfel, la 25 septembrie a aceluiaşi an, Consiliul oraşului Baia Mare trimite doi emisari la Şurdeşti să se întâlnească cu el pentru a stabili de comun acord plata „tributului”.
Nerespectând nici această înţelegere, acesta este iar capturat de Löwenburg la Satu Mare şi din nou eliberat în circumstanţe dubioase, probabil dând mită.
Apoi Pintea ajunge să fie proscris, conform ordinului împăratului Leopold din 23 aprilie 1701, punându-se o recompensă de 500 de taleri pe capul său.
Nerespectând nici această înţelegere, acesta este iar capturat de Löwenburg la Satu Mare şi din nou eliberat în circumstanţe dubioase, probabil dând mită.
Apoi Pintea ajunge să fie proscris, conform ordinului împăratului Leopold din 23 aprilie 1701, punându-se o recompensă de 500 de taleri pe capul său.
În luna mai 1701 îl aflăm pe Pintea, în baza mărturiei unui haiduc executat apoi de autorităţi, nu numai în calitatea sa de răufăcător ci şi de angajat cu soldă în rândurile armatei imperiale, de conducător al unor unităţi de călăreţi cantonate în cetăţile din Partium. Guberniul se adresează la 8 mai 1701, comitelui Zarandului, Mihail Szává, şi comandantului militar al cetăţii Ineu, pentru a solicita prinderea şi pedepsirea lui Pintea, aflat la Ineu în calitate de hotnog al călăreţilor maghiari, sârbi şi români.
Imediat după aceea, la data de 15 mai, oamenii lui Pintea, nobilul român Szuhai şi tovarăşii acestuia din Cicârlău, îl jefuiesc şi ucid pe vicarul episcopal Isaia de la mănăstirea Bixad. Acesta din urmă era călugăr grec şi fost stareţ al Mănăstirii Sfântul Apostol Pavel de pe Muntele Athos, convertit la catolicism şi însărcinat cu câştigarea la Unire a românilor din părţile Bihorului, Sătmarului şi Maramureşului.
Deşi unii istorici ai bisericii au atribuit lui Pintea statutul de apărător al ortodoxiei, acest lucru merită discutat, cât timp mobilul uciderii lui Isaia pare să fi fost pur şi simplu prădarea mănăstirii pe care o incendiază furând de acolo printre altele şase pistoale, şi de vreme ce haiducul a jefuit la viaţa sa destui ortodocşi.
La 27 iunie a aceluiaşi an, Comitatul Maramureş anunţă Guberniul că a cheltuit deja mii de florini pentru prinderea lui Pintea fără nici un folos, că negustorii nu vor mai fi despăgubiţi de comitat pentru jafurile efectuate de haiduc şi că fiecare sat maramureşean va lua măsuri pentru prinderea lui Pintea, în caz contrar amenda fiind de 500 de florini.
Haiducul reapare în primăvara lui 1703 ca şi căpitan al lui Francisc Rákóczi al II-lea, în luptele contra administraţiei austriece din nordul Ardealului şi Ungariei, alături de românii, maghiarii şi ucrainenii din aceste părţi, intitulaţi în actele vremii-curuţi, care vroiau să scape de habsburgi, după cum scria Rákóczi în Memoriile sale. La 7 iunie, maramureşenii (posibil ca la luptă să fi participat şi Pintea), sunt înfrânţi lângă Dolha (azi Ucraina) de armata regulată imperială.
La 27 iunie a aceluiaşi an, Comitatul Maramureş anunţă Guberniul că a cheltuit deja mii de florini pentru prinderea lui Pintea fără nici un folos, că negustorii nu vor mai fi despăgubiţi de comitat pentru jafurile efectuate de haiduc şi că fiecare sat maramureşean va lua măsuri pentru prinderea lui Pintea, în caz contrar amenda fiind de 500 de florini.
Haiducul reapare în primăvara lui 1703 ca şi căpitan al lui Francisc Rákóczi al II-lea, în luptele contra administraţiei austriece din nordul Ardealului şi Ungariei, alături de românii, maghiarii şi ucrainenii din aceste părţi, intitulaţi în actele vremii-curuţi, care vroiau să scape de habsburgi, după cum scria Rákóczi în Memoriile sale. La 7 iunie, maramureşenii (posibil ca la luptă să fi participat şi Pintea), sunt înfrânţi lângă Dolha (azi Ucraina) de armata regulată imperială.
Apoi a venit atacul contra Băii Mari condus de Pintea, sfârşit cu moartea acestuia. Iată procesul verbal doveditor, din 14 august 1703: „Căpitanul de curuţi din Sighet Majos Janos, prin două scrisori trimise conducerii acestui oraş (Baia Mare) cerea sub aspre sancţiuni: nimicirea bunurilor-împuşcarea femeilor şi copiilor şi tragerea în ţeapă a conducătorilor oraşului, în primul rând să se supună, în al doilea rând să-i trimită 3 sau 4 tone de pulbere, 100 de taleri, cartuşe cât mai multe, postav, alimente şi altele. Oraşul n-a suferit nici o pagubă, pentru că Majos Janos cu oastea sa a luat altă direcţie. Dar alţi curuţi, locotenenţii Bekessy Andrei., Lanţoş Janos, Balica Urszuly cu două companii şi acel vestit tâlhar Domnişorul Pintye de Hollomezo (Măgoaja, n. red.) care făcuse dovadă prin alţii a calităţii sale de partizan a lui Francisc Rákóczi, oprindu-se la Poarta Maghiară a oraşului (lângă Turnul Măcelarilor de azi, n.red.), au pretins stăruitor conducerii oraşului să se supună Principelui. Fiind seară, ambele părţi au predat ostateci, şi luarea hotărârii a fost amânată pentru dimineaţă, când părţile au căzut de acord în sensul cererii formulate de curuţi, cu menţiunea să se trimită o delegaţie la Fr. Rákóczi pentru a-i face cunoscută hotărârea luată.Curuţilor li s-au trimis din oraş 7 căruţe de pâine, carne şi butoiaşe de vin. Fără să se cunoască motivele, curuţii au aruncat pâinea şi carnea, au spart butoiaşele cu vin şi s-au îndreptat furioşi spre partea exterioară a cetăţii pe care au dărâmat-o.Între aceşti curuţi primul a fost sus-numitul Pintea. El însuşi a lovit poarta, împotriva protestelor repetate ale curuţilor din oraş, ce au fost daţi ca ostateci. În toiul acestui atac dat de Pintea, căci tovarăşii săi au rămas în urmă, curuţii ostateci au îndemnat pe orăşeni să răspundă împuşcăturilor repetate din afară.Orăşenii au luat armele şi au tras. În timpul luptei, Pintea a fost lovit şi a căzut înaintea acelei porţi. Corpul său, ca cel al unui hoţ, a fost îngropat fără ceremonie, lângă gardul din interiorul cetăţii.”
Conform altor date, Pintea a fost doar capturat şi rănit la 14 august, fiind apoi împuşcat pe data de 22 a lunii, la ordinul sau chiar de către consilierul Decsy Istvan, şi că motivul atacului ar fi fost faptul că mâncarea şi vinul date de băimăreni erau otrăvite.
Foştii săi ortaci continuă să lupte sub flamura lui Rákóczi, cucerind la 17 august cetatea Hust. Apoi, tot curuţii sunt cei care incendiază şi demolează mănăstirea Peri.
Foştii săi ortaci continuă să lupte sub flamura lui Rákóczi, cucerind la 17 august cetatea Hust. Apoi, tot curuţii sunt cei care incendiază şi demolează mănăstirea Peri.
În spatele legendei
Haiducii propriu-zişi şi-au văzut de „treabă” şi după moartea lui Pintea, numele lui fiind purtat de mulţi conducători ai acestora, până pe la mijlocul secolului al XIX-lea, acest fapt explicând multele şi frumoasele legende, întâmplări şi fapte de arme atribuite generic lui Pintea. Astfel, următorul Pintea Viteazu apare în anii 1708 la Baia Sprie şi 1711 la Budeşti, acesta fiind executat la Satu Mare în 1711. Acesta avea trei cete de haiduci-una în munţii Gutâi, alta în Oaş şi alta prin părţile Cicârlăului şi pare să fi fost născut la Budeşti.
Un alt Pintea apare în timpul luptelor cu tătarii din 1717, un altul tocmai în 1845 la Baia Sprie-unde este spânzurat, zalele acestuia fiind expuse la Muzeul Judeţean Maramureş şi ultimul la Ocna Şugatag în 1848 -an când acesta trece în tabăra revoluţionarilor lui Ioan Buteanu!
Un alt Pintea apare în timpul luptelor cu tătarii din 1717, un altul tocmai în 1845 la Baia Sprie-unde este spânzurat, zalele acestuia fiind expuse la Muzeul Judeţean Maramureş şi ultimul la Ocna Şugatag în 1848 -an când acesta trece în tabăra revoluţionarilor lui Ioan Buteanu!
Cât despre majoritatea lucrurilor atribuite lui Pintea Viteazu, cămaşa de zale de la Budeşti, coiful, sabia, pistoalele, buzduganul, acestea par a fi mai recente decât epoca în care a trăit personajul nostru şi pot să fi aparţinut vreunui alt Pintea dintre cei menţionaţi ulterior cu acest nume.
Nu putem să nu observăm atributele mesianice sau achileene cu care acesta a fost prezumtiv înzestrat de tradiţia populară, aflată în permanentă căutare de modele: avea 12 haiduci, făcea minuni, zbura cu calul sau cu ajutorul unor aripi confecţionate de el însuşi, a fost trădat de un „Iuda”, punctul său vulnerabil era subsuoara stângă-dacă era împuşcat acolo cu glonţ de argint, n-a murit. Din toate acestea, un istoric nu poate reţine decât vârsta pe care acesta a trăit-o: 33 de ani şi jumătate, exact ca Iisus Hristos, coincidenţă exploatată desigur de către creatorii de legende.
Nu putem să nu observăm atributele mesianice sau achileene cu care acesta a fost prezumtiv înzestrat de tradiţia populară, aflată în permanentă căutare de modele: avea 12 haiduci, făcea minuni, zbura cu calul sau cu ajutorul unor aripi confecţionate de el însuşi, a fost trădat de un „Iuda”, punctul său vulnerabil era subsuoara stângă-dacă era împuşcat acolo cu glonţ de argint, n-a murit. Din toate acestea, un istoric nu poate reţine decât vârsta pe care acesta a trăit-o: 33 de ani şi jumătate, exact ca Iisus Hristos, coincidenţă exploatată desigur de către creatorii de legende.
Revenind însă la tema lucrării, se constată următoarele : din cele şase atacuri ale lui Pintea documentate cert până acum (septembrie 1695 – Munţii Maramureşului, iunie 1698 – Baia Mare, iulie 1698 – Coştiui, iulie 1699 – Coşbuc, februarie 1700 – Cicârlău, mai 1701 – Bixad), doar într-un caz – jaful de la Baia Mare, aflăm că Pintea a împărţit prada săracilor, în celelalte situaţii păstrând-o pentru el şi tovarăşii săi sau dând-o ca mită autorităţilor vremii cu care a fost, nu o dată, părtaş.
Thinker Pedia I truly appreciate your technique of writing a blog. I added it to my bookmark site list and will
NY weekly I like the efforts you have put in this, regards for all the great content.
Fantastic site Lots of helpful information here I am sending it to some friends ans additionally sharing in delicious And of course thanks for your effort
I do not even know how I ended up here but I thought this post was great I do not know who you are but certainly youre going to a famous blogger if you are not already Cheers
Hi i think that i saw you visited my web site thus i came to Return the favore I am attempting to find things to improve my web siteI suppose its ok to use some of your ideas
Keeping its users informed, Businessiraq.com also provides up-to-date Iraq business news. Staying abreast of market trends, regulatory changes, and economic developments is crucial for any business looking to thrive in Iraq. The news section on Businessiraq.com is meticulously curated to deliver relevant and timely information, ensuring that users can make informed decisions. By offering insights into the ever-evolving business landscape, the platform empowers users to navigate challenges and seize opportunities with confidence.
Just wish to say your article is as surprising The clearness in your post is just cool and i could assume youre an expert on this subject Fine with your permission allow me to grab your RSS feed to keep updated with forthcoming post Thanks a million and please keep up the enjoyable work
نحن نسعى دائمًا لتقديم أفضل تجربة تسوق لعملائنا. اكتشف تشكيلتنا المميزة واستمتع بجودة المنتجات وخدمة العملاء المثالية https://cleotrends.com
إذا كنت تبحثين عن أحدث صيحات الموضة وتصاميم مميزة تناسب جميع الأذواق، تصفحي مجموعتنا الجديدة. ستجدين كل ما تحتاجينه لإطلالة مثالية https://cleotrends.com
اختاري إطلالتك اليومية من تشكيلة الملابس الكاجوال لدينا. تصاميم عصرية تناسب كل المناسبات بأسعار رائعة https://cleotrends.com
نحن نسعى دائمًا لتقديم أفضل تجربة تسوق لعملائنا. اكتشف تشكيلتنا المميزة واستمتع بجودة المنتجات وخدمة العملاء المثالية https://cleotrends.com
Fantastic beat I would like to apprentice while you amend your web site how could i subscribe for a blog site The account helped me a acceptable deal I had been a little bit acquainted of this your broadcast offered bright clear concept
I am not sure where youre getting your info but good topic I needs to spend some time learning much more or understanding more Thanks for magnificent info I was looking for this information for my mission
I was suggested this web site by my cousin Im not sure whether this post is written by him as no one else know such detailed about my trouble You are incredible Thanks
Woww that was odd. I jusst wote ann incredibly long comment butt after I clickked submit my comkent didn’t show up.
Grrrr… well I’m not writing alll that ofer again. Anyways,
juxt wanted to saay superb blog!